Archive for the ‘Pagina Tinerilor’ Category

Devotional pentru tineri pe 2016

Vă anunțăm că au sosit devoționalele de tineret pe 2016!

Devotional 2016 tineri

Devotional 2016 tineri

Conferința Oltenia lansează pe finalul acestui an o provocare pentru toți tinerii din Biserica Adventistă din România, provocare inspirată din mediul rețelelor sociale, binecunoscut acestora: „366 de like-uri”.

Scopul acestei campanii este ca generaţia tânără să înveţe din vieţile oamenilor care s-au remarcat prin realizările lor în diferite domenii de activitate. Astfel, proiectul îşi propune ca tinerii, prin studiu, să descopere repere, idealuri, exemple pentru a reuşi în viaţă.

Ideea din spatele campaniei este una simplă: „A avea succes în viaţă presupune să fii tu însuţi, inspirându-te de la alţii.”

Devoționalul se referă în fiecare zi la o personalitate (om de valoare) care s-a născut la acea dată sau un eveniment important pentru omenire care s-a întâmplat în ziua respectivă, biografia personalităţii alese sau conținutul evenimentului respectiv; în urma acestui demers se extrage o lecție de viață, un secret pentru succes pornind de la acea (acel) persoană (eveniment). Pe lângă aceasta, se face referire la un text din Biblie pentru ziua respectivă, care se potrivește cu lecția propusă.

În acest fel, fiecare zi înseamnă un like (îmi place) oferit unei persoane, dar și dorința de a fi “like” (ca și) acea persoană.

Devoționalul de Tineret pentru anul 2016 va fi promovat și pe Facebook 366 de like-uri.

 

Model al devoționalului unei zile:

 

Data- 10 IANUARIE

Titlu- Semnătura lui Dumnezeu

Nume / contribuţia esenţială – Petrache Poenaru –  inventatorul stiloului  modern

Introducere – Poate că îţi mai aduci aminte cu nostalgie de primii ani de şcoală. Erau primele încercări stângace de a scrie o literă sau o frază iar pete de cerneală ieşeau în permanenţă din peniţă pe caiete, pe mâini, pe haine. Poate că te bucuri că ai scăpat de stilou şi azi scrii doar cu pixul.

Biografie- Ceea ce nu ţi s-a spus atunci, în copilărie, este faptul că românii se mândresc cu stiloul pentru că invenţia aparţine unui inginer şi om de ştiinţă născut chiar pe 10 ianuarie, cu mai mult de 200 de ani în urmă: Petrache Poenaru. Fiind nepotul dregătorului din acea vreme, are parte de educaţie aleasă, însă la finalizarea studiilor, la doar 22 de ani, se alătură cu entuziasm tineresc pandurilor lui Tudor Vladimirescu. Acolo, cu personalitatea lui creativă, a initiat Foaia de propagandă a armatei lui Tudor Vladimirescu – primul ziar romanesc şi a conceput steagul tricolor al României.

Dorinţa de cunoaştere şi studiul serios l-au condus la obţinerea unei burse de studii la Viena şi la Paris. A studiat topografia şi geodezia, a devenit absolvent al Şcolii Politehnice din Paris şi în această perioadă a inventat primul stilou modern, cu rezervor de cerneală, pe care l-a brevetat în 1827, sub numele de „condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală”.

Lecţia de viaţă – Deşi poate numele lui nu mai spune multe generaţiei de azi, Petrache Poenaru a lăsat o urmă vizibilă în istoria lumii. Prin inventarea stiloului, a lăsat românilor semnătura lui, care se vede şi astăzi.

La rîndul tău, eşti creat să laşi o urmă, să fii un simbol al Creatorului tău.Eşti semnătura lui Dumnezeu printre colegi şi prieteni. Păstreaz-o fără pată!

 

Text biblic – „Voi pune legea Mea înlăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu” Ieremia 31,33

Isus sau IIsus? Explicatii privind corectitudinea ortografierii numelui Mântuitorului

 

In urma cu mai multi ani, un student din Cluj mi-a atras atentia suparat, aratand spre titlul unei carti pe care o aveam in mana. El a explodat, avand un aer de expert: “Isus se scrie cu doi I. A scrie Isus cu un I e o blasfemie. Mi-a spus mie preotul din sat ca Isus cu un I inseamna magar.” Nu-mi aduc exact aminte ce i-am raspuns, dar cu siguranta am fost cel putin jenat de aceasta replica.
Spre surprinderea mea, problema scrierii numelui Mantuitorului este inca actuala pentru multi dintre cei cu care ma intalnesc zilnic. Din aceasta cauza, m-am decis sa scriu acest articol. Nu am pretentia ca el va clarifica orice disputa, dar cred ca va aduce lumina macar in cateva aspecte importante ale discutiei noastre.

I. Isus NU inseamna “magar

Daca discutia despre cum se scrie corect in romaneste numele Mantuitorului este destul de complexa, raspunsul la intrebarea daca Isus inseamna “magar” e foarte simplu. Astazi, cand cineva imi spune “Isus cu un I inseamna magar, ii raspund cu o intrebare: “In ce limba? In romaneste? In greaca? In ebraica? In vietnameza?” Raspunsul e mereu acelasi: “Nu stiu in ce limba, dar mi-a spus mie CINEVA ca asa e…”
De fapt, in limba ebraica pe care Isus a vorbit-o, sunt 4 cuvinte folosite de autorii biblici pentru a se referi la un “magar”: hamor, ayir, athon, si arod (se poate adauga si pere, care se refera la un magar salbatic). Dupa cum se poate observa, nici unul din acesti termeni nu are o legatura cu cuvantul “Isus”.
De asemenea, in limba greaca veche (Koine) in care au fost scrise cartile Noului Testament, exista 4 cuvinte care au fost traduse in limba romana cu “magar”: hupozugion, onarion, onos, si polos (ultimul termen se refera mai degraba la varsta unui animal decat la soiul lui).
Nu stiu cine a inventat aceasta idee (ca “Isus cu un I inseamna magar”), dar putem afirma cu siguranta ca ea este neadevarata (si probabil intentionat rauvoitoare), iar cei care o propaga in continuare dau dovada de ignoranta.

II. Numele Mantuitorului in alte limbi

La nastere, Domnul nostru a primit de la parinti numele ebraic Yeshua, care are intelesul de “Mantuitor”. Asa cum se stie, influenta elenista (greceasca) in Israel a fost substantiala in timpurile antice. Se presupune (cu bun temei) ca atat Mantuitorul cat si ucenicii Lui vorbeau fluent limba greaca. Cand a fost pusa problema adaptarii numelui Yeshua in limba greaca, nu s-a tradus semnificatia numelui (in acest caz s-ar fi folosit soteria- adica mantuire). Mai degraba, numele a fost transliterat, pastrandu-se in acest fel o preocupare pentru partea fonetica. Astfel, Yeshua s-a transformat in grecescul Iesous.
Procesul de transliterare a unui nume dintr-o limba in alta este un proces interesant. Observati, de exemplu, ca in cazul nostru, la Iesous a fost adaugat la urma un “s” care nu exista in ebraica. De unde provine acesta? Din faptul ca in limba greaca numele barbatilor se termina de obicei cu consoana “s”. Astfel, avem in Noul Testament nume ca si Nicodemos, Iudas, Lazaros, Ananias, etc.
Doar in treacat cateva cuvinte despre grecescul Hristos. Acesta nu este practic un nume, ci un titlu (avand intelesul de “Mesia, Unsul lui Dumnezeu”). Numele Mantuitorului a fost Yeshua (sau Iesous), la care s-au adaugat alte specificatii (fiul lui Iosif, Nazarineanul etc). Hristos deci nu a fost numele Lui de familie (cum cred unii), ci un titlu care a descris slujba Lui in planul lui Dumnezeu.
Cum se scrie numele Mantuitorului in alte limbi? In limba latina, este Iesus, englezii ii spun Jesus, maghiarii Iezus, francezii Jesus, spaniolii Jesu, italienii Gesu, iar musulmanii si hindusii Isah. O sa revin putin mai tarziu asupra acestui amanunt, dar e interesanta pastrarea literei “e” in majoritatea limbilor europene.

III. Numele Mantuitorului in limba romana

Acum venim la adevarata problema. Aici ar trebui implicate argumente lingvistice, teologice, etimologice, fonetice, etc. (din pacate, spatiul insuficient nu ne permite o discutie amanuntita).
Prima precizare pe care vreau sa o fac este ca cea mai veche grafie în limba român? cu caractere latine a fost Jssus (Catehismul lui George Buitul, 1701).
Cei care folosesc numele Iisus, invoca diferite motive. De exemplu, faptul ca grafia Iisus este etimologica, reproducand ambele vocale din grecescul Iesous. In aceasta situatie, ar trebui ca numele sa fie pronun?at cu dou? sunete înainte de primul “s”. Mai mult, inca din Evul Mediu grecii au inceput sa citeasca litera “eta” ca un “i”. Astfel, “Ie” a devenit in pronuntia curenta un “i” lung. In plus, unii considera ca folosirea numelui de Iisus este necesara pentru a face distinctie intre Mantuitorul si alti Isus din acea vreme (acest nume era foarte obisnuit in Palestina).
Cei care argumenteaza pentru folosirea lui Isus, cred ca numele de Iisus ne-a provenit prin intermediul slavonei, avand o influenta greceasca doar in mod indirect. O influenta slavona se mai poate vedea de exemplu in modul in care grecescul Paulos s-a transformat in romanescul Pavel. In plus, in limba romana, cuvintele ar trebui sa fie scrise asa cum se pronunta. Care dintre noi foloseste doi de I atunci cand pronunta numele Mantuitorului? Deci, daca pronuntam cu un singur i, ar trebui sa il si scriem cu un i.
Ca sa complic putin discutia, exista un alt grup de crestini care considera ca transliterarea cea mai potrivita din limba greaca ar fi Iesus, nu Iisus ori Isus. Adica daca trebuie sa pastram cele doua vocale de la inceputul numelui, de ce sa nu le pastram pe cele origininale (Ie) in loc de Ii? Mai ales ca aceasta pronuntie ar fi in acord atat cu greaca veche si cu ebraica, cat si cu limbile moderne europene.

Parerea mea

Din punctul meu de vedere, toate cele trei variante (Iisus, Isus, sau Iesus) sunt acceptabile. In cele din urma, este o problema de optiune personala. Numele de Isus sau Iisus nu are nici o semnificatie intrinseca in limba romana. Ganditi-va ca o discutie asemanatoare s-ar putea porni cu privire la modul in care sa scriem corect. Cum e mai bine sa transliteram litera “chi” cu care incepe acest cuvant? Care varianta e mai corecta: Cristos, Hristos, sau Christos?
Desi am putea afirma ca una din variante ar fi superioara celorlalte, in cele din urma relatia noastra cu Dumnezeu nu va fi afectata de alegerea pe care o facem in aceasta privinta. In final, ceea ce conteaza de fapt este respectul fa?? de Persoana Mantuitorului.
Sper ca acest articol sa ne motiveze sa credem ca Mantuitorul ne va primi rugaciunile indiferent cum ii pronuntam numele. Si mai sper ca de acum incolo noi toti vom avea o atitudine mai concilianta fata de cei care au pareri diferite de ale noastre….

Florin Fodor, licentiat (Master of Divinity) in teologie

Sursa: https://linistesoareapa.wordpress.com/isus-in-limba-greaca-nu-inseamna-magar-explicatii-pentru-demontarea-ignorantei/

Dumnezeu este lângă tine și atunci când îți este dificil să mai crezi

„Cine eşti Tu, Doamne?”  (Faptele apostolilor 9:5)

Îți vine greu să crezi că Dumnezeu există? Îți spui că nu se poate? Vreau să-ți spun o poveste. Clive (Claiv) s-a născut într-o familie creștină din Irlanda. Când mama sa a murit, el mărturisește că „toată fericirea, tot ce era liniștit și sigur au dispărut din viața mea”. La 10 ani a devenit ateu. Deși își spunea că este ateu, în poeziile adolescenței sale era mai preocupat de ideea cruzimii lui Dumnezeu: „Susțineam că Dumnezeu nu există. Dar eram și foarte mânios pe Dumnezeu pentru că nu există”. A fost trimis la o școală cu internat, un loc înspăimântător în care directorul îi biciuia băieți. În scrisorile trimise acasă îi spunea tatei că încă este creștin. Îl mințea.

Lewis a ajuns să creadă în Dumnezeu pe cale logică, nu emoțională, ca într-un joc de șah. De la ateism s-a apropiat de credința într-un spirit universal, fără să-l numească încă Dumnezeu. În grupul său de prieteni îi avea pe Hugo Dyson și John Ronald Reuel Tolkien, cu care adesea discuta despre viață și religie. Apoi a citit evangheliile. Deși le numea „mitul creștin”, și-a dat seama că ele nu păreau a fi deloc mituri. Apoi tatăl său a murit. Se simțea vinovat că îl mințise că este creștin. Pe 19 septembrie 1931, în curtea universității, Lewis, Dyson și Tolkien au pornit o discuție care a durat toată noaptea. Tolkien l-a convins că miturile erau calea lui Dumnezeu de a pregăti lumea pentru venirea lui Hristos. Dyson l-a impresionat cu felul cum creștinismul îl eliberează pe credincios de păcatele sale și îl ajută să devină un om mai bun. Lewis era pe cale să fie făcut șah-mat! Trei zile mai târziu s-a convertit. În acea dimineață însorită, a plecat cu fratele său Warren pe motocicletă la grădina zoologică. „Atunci când am plecat nu credeam că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Dar când am ajuns, credeam. A fost ca atunci când un om, stând nemișcat în pat, după un somn prelung, devine conștient că acum este treaz”. Dumnezeu este chiar lângă tine și vrea să te ajute să crezi! Te invit să îi cerem împreună să ne întărească încrederea în El.

Clive Staples Lewis (1898-1963) a fost scriitor, poet, cercetător al literaturii engleze și apărător al creștinismului. S-a născut într-o familie irlandeză de protestanți. Este cunoscut pentru opera literară în șapte volume, „Cronicile din Narnia”.