Archive for aprilie, 2015

Lectia 3 APA, SOARE, AER, SOMN

Apă

Compoziția corpului uman (75% apă) dovedește importanța capitală a apei; în unele organe (cum ar fi creierul) cantitatea apei atingând un procent de peste 85%. Apa se pierde din organism continuu prin aerul expirat, transpirație, urină și scaun. De fiecare dată când hidratarea organismului este precară, apare senzația de sete. Necesarul zilnic de apă al organismului este de minim 6 pahare, în funcție și de activitatea fizică prestată.

Apa trebuie folosită nu doar intern, ci și extern. Respectarea normelor de igienă exterioară reduce considerabil apariția unor boli cu poartă de intrare prin piele și a unor boli digestive (hepatite, infecții digestive). Cel puțin de două ori pe săptămână trebuie făcută o baie generală pentru îndepărtarea impurităților aflate pe piele, deoarece la nivelul pielii au loc fenomene de absorbție și astfel pot reintra în circulația sanguină anumite substanțe reziduale eliminate inițial.

Soare

Viața depinde de Soare. Radiațiile luminoase au anumite proprietăți de care ar trebui să fim conștienți pentru a ne bucura de beneficii sau pentru a ne feri de unele efecte negative:

–          stimulează producția de hormoni;

–          ameliorează funcția hepatică;

–          intervine în sinteza vitaminei D necesare în fixarea calciului în oase;

–          la o expunere rațională determină creșterea numărului de hematii (globule roșii);

–          distruge unele microorganisme și reduce gradul de impurificare a aerului.

Expunerea excesivă duce la:

–          îmbătrânirea prematură a pielii;

–          crește riscul de cancer al pielii.

Precauții:

–          folosirea ochelarilor de soare;

–          evitarea expunerii pe timpul verii între orele 1000 – 1500;

folosirea soluțiilor ecran – antisolar la plajă.

Aer

Dintre toate planetele sistemului solar, doar Pământul este prevăzut cu un înveliș gazos numit atmosferă. Oxigenul conținut de aer este indispensabil vieții. După maximum 5 minute de la oprirea respirației, la nivelul creierului se produc leziuni ireversibile. În mod normal omul respiră de aproximativ 15000 ori pe zi. De aceea este important să ne asigurăm că aerul pe care-l respirăm acasă, pe stradă sau la locul de muncă este de calitate.

Aparatul respirator uman este foarte complex și prin intermediul lui se asigură necesarul de oxigen pentru arderile celulare. Respirația nazală este cea normală din punct de vedere fiziologic. Respirația bucală predispune la o serie de boli, cum ar fi: angine, otite, amigdalite, laringite, traheite, bronșite, rinosinuzite, neurastenii, etc. Activitatea fizică ameliorează performanțele respiratorii.

Aerul poluat din marile orașe predispune populația la o serie de boli acute și cronice, care afectează întreg arborele respirator. Foarte nociv este și fumul de țigară, care produce anumite maladii (prin fumatul activ și pasiv). Spațiile închise și neaerisite sunt un alt mediu nociv. Climatoterapia (cura de aer) este folosită atât ca factor profilactic, cât și terapeutic.

Tihnă (odihnă)

Odihna este unul din cuvintele pe care ne place să le auzim, dar de care nu prea avem parte. Toate organele corpului sunt concepute să beneficieze periodic de odihnă. Nerespectarea programului de odihnă duce la instalarea stării de oboseală, manifestată printr-o scădere de durată variabilă a capacităților funcționale ale organismului. Acumularea oboselii în timp, duce la instalarea surmenajului, care se manifestă prin numeroase simptome.

Iată câteva măsuri pentru prevenirea surmenajului:

–          reducerea programului de lucru la 8 ore zilnic;

–          organizarea și planificarea muncii;

–          practicarea exercițiilor fizice în timpul pauzelor;

–          respectarea orelor de somn (7-8 ore pe zi);

–          practicarea odihnei active și echilibrarea activității intelectuale;

–          abordarea relațiilor constructive cu șefii, colegii, subalternii;

–          respectarea repaosului săptămânal și a vacanțelor periodice.

 

Principiile bazate pe aceste patru surse pentru o sănătate mai bună (apa, soarele, aerul și odihna), precum și celelalte două discutate anterior (exercițiul fizic și nutriția) se înscriu în Programul pentru calitatea vieții, cunoscut și sub denumirea prescurtată NEW START.

Denumirea NEW START este un acronim ce provine de la iniţialele celor opt principii de baza pentru o viaţă sănătoasă.

N – NUTRITION (dietă)

E – EXERCICES (exerciţiu fizic)

W – WATER (apă)

S – SUN (soare)

T – TEMPERANCE (cumpătare)

A – AIR (aer)

R – REST (odihnă)

T – TRUST  (încredere)

Limba română ne oferă de asemenea o posibilă alternativă a acronimului SANATATE:

S – Soare

A – Aer

N – Nutriţie

A – Apă

T – Tihnă

A – Activitate fizică

T – Temperanţă

E – Echilibru mintal şi spiritual

Aceste principii sunt esenţiale atât pentru păstrarea unei sănătăţi bune cât şi pentru recuperarea şi însănătoşirea persoanelor bolnave.

Principiile enumerate fac parte din „Programul pentru calitatea vieţii”.

Lecția 2 EXERCIȚIUL FIZIC

Exercițiul fizic sau activitatea fizică

Abordarea unui program regulat de exerciţii şi activitate fizică are un efect benefic asupra organismului:

–          este formula ideală pentru controlul greutăţii corporale;

–          duce la creşterea disponibilului de energie;

–          diminuează tensiunea psihică;

–          combate depresia şi creşte moralul;

–          reduce riscul bolilor cardiace şi al cancerului.

Lipsa unui program zilnic de 20 – 30 minute de exerciţiu fizic, duce treptat la instalarea sedentarismului (mod de trai lipsit de mișcare), care se accentuează odată cu înaintarea în vârstă şi care se caracterizează prin:

–          atrofiere musculară (reducere sau degenerare a musculaturii);

–          anchiloză (înțepenire) articulară;

–          vizibilă creştere în greutate;

–          nervii devin tensionaţi.

Dumnezeu este lângă tine și atunci când îți este dificil să mai crezi

„Cine eşti Tu, Doamne?”  (Faptele apostolilor 9:5)

Îți vine greu să crezi că Dumnezeu există? Îți spui că nu se poate? Vreau să-ți spun o poveste. Clive (Claiv) s-a născut într-o familie creștină din Irlanda. Când mama sa a murit, el mărturisește că „toată fericirea, tot ce era liniștit și sigur au dispărut din viața mea”. La 10 ani a devenit ateu. Deși își spunea că este ateu, în poeziile adolescenței sale era mai preocupat de ideea cruzimii lui Dumnezeu: „Susțineam că Dumnezeu nu există. Dar eram și foarte mânios pe Dumnezeu pentru că nu există”. A fost trimis la o școală cu internat, un loc înspăimântător în care directorul îi biciuia băieți. În scrisorile trimise acasă îi spunea tatei că încă este creștin. Îl mințea.

Lewis a ajuns să creadă în Dumnezeu pe cale logică, nu emoțională, ca într-un joc de șah. De la ateism s-a apropiat de credința într-un spirit universal, fără să-l numească încă Dumnezeu. În grupul său de prieteni îi avea pe Hugo Dyson și John Ronald Reuel Tolkien, cu care adesea discuta despre viață și religie. Apoi a citit evangheliile. Deși le numea „mitul creștin”, și-a dat seama că ele nu păreau a fi deloc mituri. Apoi tatăl său a murit. Se simțea vinovat că îl mințise că este creștin. Pe 19 septembrie 1931, în curtea universității, Lewis, Dyson și Tolkien au pornit o discuție care a durat toată noaptea. Tolkien l-a convins că miturile erau calea lui Dumnezeu de a pregăti lumea pentru venirea lui Hristos. Dyson l-a impresionat cu felul cum creștinismul îl eliberează pe credincios de păcatele sale și îl ajută să devină un om mai bun. Lewis era pe cale să fie făcut șah-mat! Trei zile mai târziu s-a convertit. În acea dimineață însorită, a plecat cu fratele său Warren pe motocicletă la grădina zoologică. „Atunci când am plecat nu credeam că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Dar când am ajuns, credeam. A fost ca atunci când un om, stând nemișcat în pat, după un somn prelung, devine conștient că acum este treaz”. Dumnezeu este chiar lângă tine și vrea să te ajute să crezi! Te invit să îi cerem împreună să ne întărească încrederea în El.

Clive Staples Lewis (1898-1963) a fost scriitor, poet, cercetător al literaturii engleze și apărător al creștinismului. S-a născut într-o familie irlandeză de protestanți. Este cunoscut pentru opera literară în șapte volume, „Cronicile din Narnia”.

Vitamina B12 în alimentația umană (partea a II-a)

In numarul trecut am facut introducerea la o serie de articole legate de importanta vitaminei B12 în alimentatia umana. Intrebarea-cheie este urmatoarea: merita sa fii vegetarian /total-vegetarian? Sunt beneficiile net superioare riscului, pot ele minimaliza sau exclude riscurile carentei de vitamina B12? Care este pozitia curenta a stiintei nutritiei fata de acest subiect si ce raspunsuri exista la intrebarile ridicate pe buna dreptate de cei ce doresc 0 sanatate mai buna, dar fara a risca sa experimenteze simptomele carentei de vitamina B12?
Pentru a avea o intelegere corecta asupra subiectului, vom continua prin a trece în revista, în acest numar,cunostintele actuale legate de fiziologia absorbtiei vitaminei B12 si factorii care pot interfera cu o absorbtie eficienta a vitaminei B12,urmand ca în numarul viitor sa discutam despre metabolismul vitaminei B12 și metode specifice de diagnostic a deficientei de B12.
Absorbtia vitaminei B12
Vitamina B12 activa se gaseste exclusiv în alimentele de origine animala: carne, lapte si oua. Alimentele vegetale nu au vitamina B12 deoarece, spre deosebire de celula animala, celula vegetariana nu are nevoie de vitamina B12 in metabolismul ei. Exista cateva forme ale vitaminei B12 în alimentele de origine animala în lapte, se gaseste sub forma adenozilcobalaminei,în lapte praf – ca hidoxicobalamina cu urme de cian-cobalamina, iar în galbenus de ou si sardine – sub forma de metilcobalamina. Acestea sunt formele active ale vitaminei B12, pe langa care mai sunt, in toate aceste alimente, analogi inactivi ai vitaminei B12. De asemenea, anumite bacterii intestinale sintetizeaza analogi inactivi ai vitaminei B12 care se absorb in sange, dar intr-o masura mai mica decat formele active.
In alimentele de origine animala, vitamina B12 este legata de proteine si sub aceasta forma ajunge în stomac (figura 1).Picture1
Acidul clorhidric și pepsina din stomac separa proteina animala de vitamina si elibereaza astfel vitamina B12. Vitamina B12 eliberata se uneste apoi cu proteina R (haptocorina) furnizatii de celulele parietale ale stomacului, dar si de glandele salivare. Din stomac, complexul vitamina B12-proteina R este evacuat în intestinul subtire (duoden), unde, sub actiunea proteazelor pancreatice, vitamina B12 este separata de proteina R si se leaga de factorul intrinsec (FI). Acest compus proteic numit FI ajunge in intestinul subtire din stomac, unde este secretat de celulele parietale ca raspuns la prezenta alimentelor în stomac, dar si sub actiunea unor hormoni ca gastrina, pentagastrina si histamina.
Complexul nou format, vitamina B12- FI, va fi deplasat catre capatul distal al intestinului subtire, numit ileus, unde va fi absorbit de celulele intestinale (enterocite, receptorii cubilini) în prezenta calciului ionic și a unui ph mai mare de 6. Dupa absorbtie, vitamina B12 ajunge in sistemul venos enteroportal, unde este legata de transcobalamina II, care va servi ca transportor proteic plasmatic pentru vitamina B12. Pentru ca vitamina B12 sa ajunga în celulele care au nevoie de ea, complexul vitamina B12-transco­balamina II trebuie sa se lege de receptorii specifici celulari si sa fie inglobati in celula, unde proteina este degradata si vitamina B12 este eliberata si convertita în una din cele doua forme active: adenozilcobalamina si metilcobalamina. Aceste doua forme sunt coenzime in doua reactii celulare metabolice importante, aceasta insemnand ca enzimele care catalizeaza reactiile respective, în lipsa celor doua forme de vitamina B12, nu isi mai pot efectua activitatea, iar rezultatul este anularea a doi metaboliti: acidul metilmalonic si homocisteina. Acesti doi metaboliti pot fi masurati in sange, insa masurarea concentratiei de acid metilmalonic este o analiza mai specifica, intrucat acidul folic poate substitui vitamina B12 în reactiile în care este implicata homocisteina.
Absorbtia vitaminei B12 este influentata de doza. Cantitatea maxima de B12 absorbita / zi de catre receptorii FI este de aproximativ 5 µg. In suplimente si produse imbogatite cu vitamina B12, aceasta este în forma libera sau cristalina. In doze mici, caracteristice alimentelor imbogatite, vitamina B12 se absoarbe în proportie de aproape 60%, capacitatea de saturare a FI fiind undeva la 1,6 µg de vitamina B12. Dozele mari de B12 sunt absorbite prin difuzie intr-o proportie de 1-1,6%. De exemplu, daca se consume un supliment de 100 µg B12, se vor absorbi aproximativ 1-1,6 µg de vitamina.
In sange, se estimeaza ca doar 2/3 din vitamina B12 circulanta este analog activ, restul de 1/3 sunt analogi inactivi ai vitaminei B12. De asemenea, doar 20% din vitamina B12 este legata de transco­balamina II (fiind astfel la indemana celulelor), restul de 80% fiind cuplata cu haptocorina, o proteina a carei functie nu este inteleasa deocamdata. Aceste date au importanta, deoarece diagnosticul deficientei de B12 nu este unul usor. Din pacate, se obtin multe rezultate fals-­negative sau fals-pozitive.
Rezerve
Adultii depoziteaza 4-5 mg B12, din care aproxlmativ 2-3 mg se depoziteaza in ficat. Zilnic, aproximativ 1 µg de B12 este secretat prin bila, ajungand în intestinul subtire, de unde vitamina este reabsorbita în proportie de cel putin 50%, putand ajunge chiar la 100%. Circuitul Cobalamina-Vitamina B12 legata de proteina animala acesta hepato-entero-hepatic este foarte eficient, astfel ca în maioritatea cazurilor este nevoie de 10-20 de ani ca intr-o dieta total vegetariana, fara suplimentare cu B12, sa apara deficienta de B12. Acest lucru este valabil în caz ca avem de-a face cu un adult care a acumulat depozitul de 4-5 mg B12 si devine vegetarian cu un aport scazut sau nul de B12. In cazul copiilor, al femeilor gravide si al persoanelor care, din diverse motive, nu au depozltat suficient sau au diverse maladii care interfera cu circuitul hepato-entero-hepatic, sau în cazul femeilor care alapteaza, deficienta poate aparea mai rapid.
Interferente cu absorbtia de vitamina B12
Urmatoarele medicamente, tratamente sau alimente pot scadea absorbtia vitaminei B12:
Alcoolul;
Aspirina;
Contraceptivele orale;
Radioterapia intestinului subtire cu cobalt;
Colchicina a la long în tratamentul gutei;
Colestipolul, Colestiramina pentru scaderea colesterolului;
Cimetidina, Ranitidina etc., antagonisti ai receptorului H2 în tratamentul ulcerului gastroduodenal;
Metformin (Glucophage), folosit de diabetici;
Anestezia cu oxid nitric;
Anticonvulsivante ca Fenobarbital, Primidone, Dilatin;
Omeprazol, Rabeprazol (Aciphex), Pantoprazol (Protonix, Pantoloc), Nexium – intratamentul ulcerului gastro­intestinal;
Zidovudine (AZT, Combivir, Retrovir ), la persoanele cu HIV;
Acidul folic, în doze mari, poate masca problemele neurologice care pot astfel evolua în culise sisunt ignorate, deoarece acidul folic corecteaza anemia megaloblastica.
Suplimentele de potasiu, mai ales in forma de clorura de potasiu,
Bolile si factorii de risc ce favorizeaza aparitia deficientei de B12 sunt: anemia pernicioasa, absenta factorului intrinsec, aclorhidria, gastrita atrofica, lnfectii cu Helicobacter pylori, bypass gastric, rezecii ileale, sindroame de malabsorbtie intestinala, paraziti intestinali, boala Crohn, deficienta genetica de transco­balamina II, varsta inaintata, vegetarieni totali care nu iau suplimente de B12.
In concluzie, absorbtia vitaminei B12 este, ca si structura acestei vitamine, mai complicate decat absorbtia celorlalte vitamine si necesita o cooperare buna a diversilor factori fiziologici din tractul digestiv. Din aceasta cauza, exista pericolul ca nu doar vegetarienii sa fie la risc de deficienta de B12, ci si omnivorii care sufera de diverse boli cronice ( ulcere gastrointestinale, dislipidemii, guta, boala Crohn etc.) si sunt, pe deasupra, pe tratament medicamentos cronic. In numarul urmator, vom discuta despre subiectul important al metabolismului vitaminei B12. In conexiune cu diagnosticul
deficientei de B12: ce stim despre acest subiect si care sunt implicatiile practice în nutritie si în tratamentul deficientei de B12.

Robert C. Langan, MD, Kimberly J. Zawistoski, ,,DO Update on vitamin B12 deficiency” Am Fam Physician, 2011jun15;83(12):1425-1430
Sally P. Stabler, MD, ,,Vitamin B12 deficiency”; NEn­ gljMed, 2013; 368:149-160
Sursa: Revista Viata si Sanatate

Vitamina B12 în alimentația umană

Dietoterapie Dr. Nicolae Dan MPH, PhD
Profesor asociat de Nutriție și Dietetica, UMF Tg. Mureș

Vitamina B12 în alimentația umană. Exista motive de îngrijorare?

Numeroase date epidemiologice nutriționale acumulate în ultimii 50 de ani arată spre un avantaj net al dietelor bazate pe alimente vegetale sau chiar total vegetariene. Dacă până în anii ’80 știința medicală privea dietele vegetariene și le studia prin prisma unor idei preconcepute legate în principal de teama de deficiențe nutriționale, începând cu anii ’90, în urma abundentei acumulări de date pozitive despre impactul dietelor vegetariene, accentul în cercetare s-a deplasat spre studiul beneficiilor acestor diete. Discuțiile despre dietele vegetariene au clarificat faptul că, vorbind de posibile deficiențe nutriționale, există două categorii de nutrienți (atât macronutrienți, cât și micronutrienți) care pot genera carențe în aceste diete vegetariene. Prima categorie este cea a nutrienților prezenți, dar în cantități reduse o dietă vegetariană prost concepută putând genera carențe ale acestor nutrienti, este vorba de proteine, calciu, fier și zinc. O a doua categorie este cea a nutrienților lipsă, și aici este vorba în special, cu referire la dietele total vegetariene (fără carne, lapte sau ouă), de un singur micronutrient: vitamina B12.
Pentru întregirea perspectivei, trebuie să fim conștienți că și persoanele care au o dietă omnivoră, în care se consumă de toate, și produse vegetale, și animale, pot să experimenteze deficiențe de macronutrienți sau micronutrienți fie datorită unei diete dezechilibrate, nechibzuite, fie datorită unor afecțiuni cu impact nutrițional. Astfel, subiectul nu-i scutește pe omnivori, care pot avea și ei carențe de: proteine, glucide complexe (fibre), fier, zinc, acid folic, diverse substanțe fitochimice si chiar carență de vitamina B12.
Vitamina B12 din perspectiva filozofiei și a religiei

Pentru total vegetarieni, subiectul vitaminei B12 a constituit un motiv permanent de frustrare, mai ales la nivel filozofic și mai ales în acea grupă de vegetarieni care au îmbrățișat această dietă în ideea apropierii și întoarcerii la condițiile edenice ale începuturilor omului. Dacă Dumnezeu a creat omul și i-a dat o dietă vegetariană (vezi Biblia, în Geneza capitolele 1-3), cum este posibil ca această dietă să fie complet lipsită de un nutrient absolut necesar cum e vitamina B12? Cum este posibil să genereze problemele serioase pe care carența de vitamina B12 le poate genera? Poate Dumnezeu să conceapă o capodoperă a creației, cu mecanisme fiziologice atât de infinit de complexe, dar să-I ,,scape” un amănunt important, cum e cel legat de necesarul de vitamina B12? Ne scapă ceva în legătură cu dieta primordială? Sau condițiile din natură și cele legate de fiziologia umană au suferit modificări esențiale de la creație încoace, schimbări care au făcut ca, pe de-o parte, organismul uman să nu poată procesa anumiți analogi inactivi ai vitaminei B12 și/sau, pe de altă parte, vitamina B12 să nu mai existe în alimentele de origine vegetală?

Aceste întrebări sunt valide și au nevoie de răspunsuri pertinente!

Desigur, mai ales pentru creaționiștii care consideră teoria evoluționistă drept o teorie cu șanse mult mai mici de a fi reală, decât ideea unui Dumnezeu care a creat omul, nevoia unui răspuns satisfăcător a generat tot felul de răspunsuri la aceste întrebări. Unii au mers în extreme, neacceptând ideea că creațiunea nu se mai bucură de conditiile ideale, edenice, cautand cu inversunare surse vegetale de vitamina B12. Din pacate, cercetarea actuala e clara: sursele vegetale de vitamina B12 (alge, spirulina etc.) sunt analogi inactivi ai vitaminei B12, cu alte cuvinte, nu ne ajuta.

Proababil ca cel mai echilibrat raspuns a fost formulat de vegetarienii care, indiferent de filozofia lor, au devenit vegetarieni din motive logice. Pe masura ce datele stiintifice au demonstrat beneficiile acestor diete, ei au inlocuit alimente mai putin sanatoase cu variante mai sanatoase. Bazati pe bun simt si stiinta, au inaintat cu pasi mici, dar siguri, spre o dieta care sa favorizeze sanatatea si care e mai blanda si cu mediul inconjurator. Ideea suplimentarii cu B12, în acest context, nu mai pare un ,,sacrilegiu”. Intrebarea care ramane totusi este urmatoarea: merita și este eficient sa treci prin stresul suplimentarii sau e mai benefic sa iei vitamina B12 din produsele animale?
Prevalenta deficientei de vitamina B12
O sinteza recenta (1) a studiilor prevalentei deficientei de B12 a ajuns la urmatoarele rezultate: vegetarienii prezinta un rise de deficienta de vitarnina B12 datorită aportului suboptimal. Sinteza a luat în considerare 18 articole care au raportat date epidemiologice legate de rata deficientei de B12, în studii care au identificat deficienta de B12 pe baza masurarii acidului metilmalonic, a holo-transcobalaminei II sau a ambilor parametri. Rata deficientei, raportata la populatii specifice de vegetarieni și total-vegetarieni, a variat: 62% la femeile gravide, intre 25-86% la copii, intre 21-41 % la adolescenti și intre 11-90% la batrani. Rata deficientei a fost mai mare în cazul total-vegetarienilor, comparativ cu vegetarienii, și la indivizii care au aderat la o dieta vegetariana din copilarie, comparativ cu cei care au adoptat o astfel de dieta mai tarziu în viata. Acest studiu-sinteza pare sa indice faptul ca vegetarienii dezvolta o deficienta de vitarnina B12 indiferent de caracteristicile demografice, locul de rezidenta, varsta și tip de dieta vegetariana. Concluzia sintezei este ca vegetarienii ar trebui sa ia masuri preventive pentru a asigura un aport adecvat de B12, incluzand consumul de suplimente de vitamina B12.

Pe de alta parte, studii populationale din tari unde populatia are un consum mai redus de produse animale (de ex. India) indica o prevalenta mare a deficientei de B12, cu niveluri mari ale homocisteinei, dar în majoritatea cazurilor fara prezenta anemiei macrocitare (2). Asadar deficienta și posibilele efecte ale carentei de vitamina B12 se pot instala chiar daca, la un examen biochimic de rutina, nimic (analizele) nu indica prezenta unei deficiente de B12!

Cateva efecte serioase ale deficientei de B12 sunt: anemia acrocitara/pernicioasa, hiper-homocisteinemie, neuropatie periferica de diferite grade, putand ajunge ca gravitate la simptome clinice specifice sclerozei în placi, manii, psihoze, paralizii etc. Aceste efecte nu pot fi ignorate și ridica pentru multi semne de intrebare în legatura cu adecvarea dietelor vegetariene.
Pe de alta parte, date epidemiologice solide (3) indica un avantaj clar al dietelor vegetariene atat în ce priveste o sanatate mai buna, dar și în vederea mentinerii unui risc mai mic pentru bolile cronice și a unei longevitati mai bune.

Care este adevarul? Merita sa fiu vegetarian / total-vegetarian? Sunt beneficiile net superioare riscului, pot minimaliza sau exclude riscurile carentei de vitamina B12?! Care este pozitia curenta a stiintei nutritiei fata de acest subiect și ce raspunsuri exista la intrebarile ridicate, pe buna dreptate, de cei ce doresc o sanatate mai buna, dar fara a risca sa experimenteze simptomele carentei de vitarnina B12?
Vom raspunde la aceste intrebari printr-o serie de articole care il vor continua pe acesta, în numerele viitoare ale revistei Viata și Sanatate. Vom trece în revista date actuale legate de fiziologia absorbtiei vitaminei B12, metabolismul vitaminei B12, date epidemiologice despre impactul vitaminei B12 în alimentatie, date despre suplimentarea cu B12 și vom trage concluziile de rigoare.Până atunci, dorim tuturor cititorilor revistei noastre multa sanatate și o atitudine deschisa, progresista în ce priveste dieta si sanatatea, în general.

(1) Pawlak R., ,,How prevalent is vitamin B(12) deficiency among vegetarians!” Nutr Rev. 2013 Feb; 71(2):110-7. doi:10.1111/nure.12001.
(2) Yajnik CS et al. Vitamin Bl2 deficiency and hyperhomocysteinemia în rural and urban Indians.) AssoPhysiciansIndia. 2006 Oct;54:775-82.
(3) Adventist Health Study 1 și 2 de la Universitatea Loma Linda; Nurses Study, Health Professional Study – Harvard; Studiile sanatatii vegetarienilor din Anglia – Universitatea Oxford etc.
Sursa: Revista Viata si Sanatate